3 răspunsuri la 3 nelămuriri legate de tipurile de stres

Acesta este un articol tip răspuns la nelămuririle primite în urma articolului despre diversele tipuri de stres și nevoile care se ascund în spatele acestor manifestări.

Micile diferențe dintre oameni spun multe

Categorizarea asta pe tipuri de personalitate și tipuri de stres nu mi se pare relevantă. Toti suntem oameni și e de datoria noastră să ne purtăm cu responsabilitate pentru noi și pentru cei din jur.

Într-adevăr toți oamenii sunt oameni și societatea are niște așteptări uniforme de la fiecare dintre noi. Să ne respectăm, să nu ne dăm în cap unii la alții.

Oamenii nu sunt într-adevăr foarte diferiți între ei, dar totuși există anumite diferențe care sunt importante. Acele mici diferențe care fac într-adevăr o diferență – în comunicare, în comportament, în așteptările pe care le avem. 

Din punctul meu de vedere orice metodă de comunicare și categorisire (cum e și modelul de comunicare Process Communication Model care a stat la baza articolului) nu conține adevărul absolut.  Numai că mie înțelegerea acestui model PCM mi-a adus multă claritate și înțelegere pe care vreau să o dau mai departe ca și alții să poată beneficia de ea. Simt o datorie morală. Nu sunt recompensată în nici-un fel. Nu le fac reclamă.

În multe cărți de dezvoltare personală am găsit elemente din PCM, pentru că PCM vorbește un adevăr universal valabil pe care și alții l-au văzut, dar dintr-un alt unghi. Nu se copiază între ei. Se spune un adevăr pe care fiecare dintre noi îl poate vedea, experimenta. Mie PCM în sine mi se pare un modul profund, complex și destul de rigid.

Dar după ce am înțeles ce spune am început într-devăr să am o dezvoltare personală clară. Am înțeles de ce eram emotivă, am înțeles de ce comunic printr-un limbaj emoțional, am înțeles că nu e nimic în neregulă cu mine și că 30% din populație are aceleași caracteristici de bază ca mine. Dar cel mai important am înțeles că nu sunt doar atât, am văzut clar că pot evolua, că pot să devin mai mult decât sunt.
Atunci am văzut că o să pot să comunic și prin prisma opiniilor, că o să pot comunica și prin prisma lui îmi place, nu îmi place și prin chiar prin prisma unei gândiri analitice.

Datoria de a ne iubi pe noi înșine necondiționat

Persoanele astea care tot timpul încearcă să facă pe plac altora sunt cumva lipsite de coloană vertebrală. Este inadmisibil să te neglijezi pe tine. Să faci pe plac altora înseamnă că nu știi ce vrei de la tine. 

Voi da un răspuns subiectiv pentru că eu personal sunt în această categorie. Am o bază de Empatic. Vezi aici caracteristicile fiecărei tip de personalitate și cum se aranjează toate în structura profilului personal.
Dureros pot să spun că Da! am părut multă vreme lipsită de coloană vertebrală. Dar aceasta era o formă de exprimare negativă a tipului Empatic, mă întristam profund și mă interiorizam. Îmi asumam orice greșeală, o luam personal.

Dar totul începe cu a fi mai blând cu tine însuți, cu ați permite să te iubești sau măcar de a fi dispus să te iubești, să înveți să te accepți și să știi că meriți să fii iubit. Este un drept înnăscut – să ne iubim! Cum zicea Louise Hay. Ca și copii avem o iubire de sine înnăscută, reală, dar cineva ne poate învăța contrarul, iar ca și copil absorbim mesajul adulților din jur. Un copil nu prea are puterea să conteste ce i se spune că este real despre lume sau despre el. El te privește cu ochi mari deschiși și te crede.

Persoanele care încearcă să facă pe plac, au nevoie de a li se arăta că sunt acceptați, iubiți, apreciați pentru ceea ce sunt ei. Iar ei sunt foarte valoroși. Te poți baza pe ei că vor face ce ți-au zis pentru că nu vor să dezamăgească. Se dedică cu trup și suflet unui lucru care susține o cauză nobilă – un eveniment caritabil, atașamentul și grija oferită copiilor și celor aflați în suferință. Oamenii au nevoie de o astfel de empatie.

Îmi amintesc foarte clar cum într-o seară contemplam de la geam cerul cu stele și liniștea, iar dintr-o dată vine un boschetar și se pune să controbăie în gunoi. Mi-a stat inima în loc. Nu eram demult venită în Timișoara. La sat nimeni nu caută în gunoaie. Nu existau astfel de gunoaie. Am început să plâng cu hohote. M-am retras de la geam. Plângeam pentru că îmi imaginam cum poate el să se simtă căutând de mâncare. Cât de trist și pierdut poate fi el în interiorul lui. Îmi imaginam cum eu sunt așa norocoasă și am ce mânca și am un acoperiș și am un pat călduros în care să dorm și mă simt așa pierdută… dar el … acel suflet.

Poate am părut fără coloană vertebrală și de multe ori m-am neglijat pe mine și nici nu am știut ce vreau de la mine, de la viață… dar întodeauna am crezut că există ceva special ascuns în mine… pe care eu trebuie încet încet să-l dezvălui.

Critica și iubirea

Am o persoană apropiată care tot timpul vede numai ce este greșit. Tot timpul mă corectează, îmi dă indicații cum ar trebui să-mi trăiesc viața, cum ar trebui să simt, să gândesc, să-mi cresc copiii… Este insuportabilă. Mă irită numai când mă gândesc la ea.  Este lipsită de trăire adevărată. Nu m-a întrebat niciodată cum sunt, cu mă simt. Nu mi-a spus niciodată că mă iubește. Tot timpul mă critică. Sunt îngrozită că vin sărbătorile și trebuie să ne vedem…

Înțeleg perfect această situație. Cunosc și eu asemenea persoane… cu unele chiar am fost în exact acest tip de conflict, de iritare. Sunt sigură că și eu la rândul meu am stârnit anumite persoane cu părerile mele diferite.

Un lucru important de reținut aici este că expresiile astea negative, de acuzare, atacuri chiar dacă sunt îndreptate către tine, nu sunt de fapt pentru că este ceva în neregulă cu tine. Persoanele care atacă, acuză, învinovățesc încearcă să se încarce negativ într-un mod inconștient. O persoană care trăiește constant în acest fel de negativitate la un nivel profund suferă. Suferă pentru că își caută confirmarea. În acest caz caută răspunsul la întrebarea “Sunt de încredere?”

Iar faptul că nu ți-a spus că te iubește vorbește despre nevoia ta de a te simți iubit, îți dorești ca acea personă să-ți arate că te iubește într-un fel pe care tu îl recepționezi – cu vorbe calde, cu îmbrățișări, cu întrebări la adresa persoanei “Cum te simți? Ești bine?” Din păcate nu-ți poate oferi toate astea datorită faptului că e prinsă în cercul acesta neconstructiv de a se încărca negativ. Nu poate oferi ceva ce ea nu are. Nu are iubire și acceptare de sine.

Din experiența mea, am făcut tot posibilul ca întâlnirile de acest fel să fie scurte și cât mai pozitive, atât cât am putut oferi. Am înțeles că nu pot schimba pe nimeni dacă el/ea nu vrea. E dureros, dar e un adevăr. Un adevăr dureros. Tot ce putem face este să le oferim puterea exemplului nostru. Un exemplu de iubire de sine. Un exemplu de acceptare. “Te iubesc, dar nu te pot lăsa să mă mai rănești. Mă iubesc prea mult pe mine ca să te las să mă rănești. “

Cu iubire să-i spui că îi înțelegi punctul de vedere, să-i spui că îți este greu că relația voastră nu este așa armonioasă cum ți-ai dori. Cu cât ești mai sincer fără să acuzi, să ceri, cu atât poți într-adevăr să schimbi ceva și în celălalt.
Așa văd eu că se pot construi poduri între oameni. E un proces greu, de durată, dar e o misiune pe care ne-am asumat-o. E viața noastră.

Și închei acest articol cu un citat de-a lui Tony Robbins.
“Viața nu se întâmplă nouă, se întâmplă pentru noi. “
Putem folosi acea nedreptate care ni se întâmplă sau ni s-a întâmplat pentru a schimba ceva în lume. Pentru a face lumea un loc mai bun.

Dacă ai orice nelămuriri te rog să-mi scrii aici intr-un comentariu sau în privat pe Facebook Felicia Boka

Mulțumesc!

Cu iubire,
Feli ❤

Brioșe cu fructe – Fruit Spice Muffins #67

Continui provocarea mea de a găti toate rețetele din cartea Nourishing Traditions (NT) cu această rețetă de brioșe cu fructe de la pagina 482.

Ingrediente pentru aproximativ 12 bucăți

3 cani de făină integrală de grâu
2 căni de kefir sau iaurt
2 ouă, bătute ușor
1 lingurișă de sare de mare
¼ cană de sirop de arțar sau miere
2 lingurițe de bicarbonat de sodiu
1 linguriță extract de vanilie
3 linguri de unt topit
2 pere coapte tăiate bucățele
1/2 linguriță de scorțișoară măcinată
1/8 linguriță cuișoare măcinată
1/8 linguriță nucșoară măcinată

Preparare

Înmoaie făina în kefir sau iaurt și lăsă la stătut  într-un loc cald timp de 12 până la 24 de ore – brioșele se vor ridica mai bine dacă sunt înmuiate timp de 24 de ore.
Combinați ingredientele rămase. Se toarnă aluatul în forme de brioșe, umplând aproximativ trei sferturi.

Coaceți la 160 de grade Celsius pentru aproximativ o oră sau până când o scobitoare iese curată.

Pesto #66

Continui provocarea mea de a găti toate rețetele din cartea Nourishing Traditions (NT) cu această rețetă de pesto de la pagina 144.

Pesto este în mod normal amestecat cu paste, dar este delicios ca și acompaniament pentru pește și carne.

Ingrediente

2 căni de frunze proaspete de busuioc, spălate și uscate
2-4 caței de usturoi, decojiți
½ linguriță de sare de mare
¼ cană de semințe de pin (opțional)
¼ cană de parmezan rasă
¼-½ cană de ulei de masline extra virgin

Preparare

Așezați frunzele de busuioc în procesorul de alimente. Pulsează până se taie bine. Adaugă usturoi, sare, semințele de pin și brânza parmezan. Amestecă bine.
Utilizarea atașamentul procesorului de alimente pentru adăugarea lichidelor adaugă ulei picătură cu picătură, cu motorul în funcțiune.

Pesto se poate păstra câteva zile, bine sigilat în frigider; sau poate fi și înghețat.

Linte bază – Basic Lentils #65

Rețeta de linte bază face parte din provocarea mea de a găti toate rețetele din cartea Nourishing Traditions (NT). Găsești rețeta în cartea Nourishing Traditions la pagina 507.

Această rețetă e simplă, gustoasă și hrănitoare. Lintea este excelentă cu carne puternic aromatizată cum ar fi rața sau mielul.

Ingrediente pentru 6-8 porții

2 căni de linte, de preferință linte verde
apă caldă
2 linguri de zer sau suc de lamaie
3 căni de supă bază de pui sau vită
2 căței de usturoi, zdrobiți
câteva ramuri de cimbru, legat împreună
1 linguriță de piper verde proaspăt zdrobit
câțiva fulgi de chili (opțional)
1 linguriță de sare de mare
sucul de la  1-2 lămâi sau 3 linguri suc de varză

Preparare

Acoperă lintea cu apă caldă. Toarnă zerul sau sucul de lămâie deasupra și lasă la temperatura camerei timp de aproximativ 7 ore.

Scurge, clătește, pune lintea într-o oală și adăugă supa bază de pui sau vită. Adu-o la temperatura de fierbere și culege spuma.

Adaugă usturoiul, cimbrul, piperul, fulgii de chilli și se fierbe, neacoperit timp de aproximativ 1 oră sau până când lichidul s-a redus complet. Amestecă ocazional ca să previi arderea.

Adaugă suc de lămâie sau suc de varză și sare după gust.

Se servește cu poftă și bucurie!

Chiftele de pui cu spanac – Chicken Patties#64

Rețeta de chiftele de pui cu spanac face parte din provocarea mea de a găti toate rețetele din cartea Nourishing Traditions (NT). Găsești rețeta în cartea Nourishing Traditions la pagina 362.

M-am bucurat să găsesc o rețetă unde să ascund spanacul.

Ingrediente

1 kg de carne de pui măcinată
2 căni de pesmet
1 cană de smântână
¾ cună de spanac fiert, tocat și scurs bine
1 ceapă medie, curățată și tocată mărunt
½ ardei roșu, tocat fin
2 ouă
¼ linguriță de piper de cayenne
1 linguriță de sare de mare
½ linguriță de cimbru uscat
4 linguri unt
4 linguri de ulei de măsline extra virgin

Preparare

Amestecă pesmetul cu smântâna.

Adaugă și carnea de pui cu spanacul, ceapa tocată, piperul, ouăle și condimentele.

Formează chiftele și călește-le ăn unt și ulei aproximativ 7 minute până când sunt complet gătite.

O parte le-am pregătit în tigaie în unt și ulei, iar restul le-am băgat la cuptor.
În poza de mai jos sunt cele ce le-am pregătit la cuptor. Au fost foarte bune ambele variante, parcă un pic mai bune cele în unt și ulei, dar trebuie să ai timp și răbdare, iar eu nu am avut de data aceasta. 🙂

4 metode prin care poți să scapi de stresul sărbătorilor (și nu numai!) #PCM3

Că e decembrie, că e sfârșit de an, că vine Crăciunul, că vine vacanța, pentru că serbări, pentru că tot felul de cadouri, pentru că tot felul de rapoarte, pentru că e decembrie și prin natura lui e tare aglomerat! Multe lucruri trebuie încheiate și făcute în decembrie. Inevitabil această situație, această aglomerare, această grabă creează un stres pe care îl recunoaștem mai mult sau mai puțin. Dar trăim în el și îl gestionăm mai mult sau mai puțin bine.

Putem gestiona acest stres într-un mod pozitiv, cu calm, conștienți de nevoile noastre sau  îl putem gestiona într-un mod negativ și atunci ne retragem și ne supărăm, ne enervăm și acuzăm, dăm vina și nu ne asumăm responsabilitatea.

Nivelul nostru de bine, nivelul nostru de energie depinde de cum gestionăm acest stres pe care îl trăim. Când ne gestionăm stresul într-un mod pozitiv atunci ne simțim energizați și motivați. Pe de altă parte, dacă nu reușim să ne rezolvăm stresul într-un mod pozitiv atunci devenim vulnerabili și ne consumăm într-un mod neconstructiv. Atunci bateriile noastre se termină repede, iar energia noastră scade până când ne simțim demotivați și chiar deprimați.

Mai jos o să încerc să conturez câteva expresii ale stresului pe care îl putem experimenta și câteva sugestii pozitive de gestionare. Aceste categorii se bazează pe modelul de comunicare Process Communication Model. *

1. Nu te mai epuiza încercând să faci altora pe plac (Empaticii)

Unii încep să fie stresați încercând într-un mod epuizant să facă pe plac celorlalți. Să-i mulțumească, să-i facă fericiți ajungând să-și neglijeze propriile nevoi.  Se înscriu să facă lucruri chiar dacă știu că nu mai pot, chiar dacă ar vrea să spună nu, dar o fac pentru că cineva i-au cerut, iar ei nu vor să dezamăgească. Pun nevoile altora înaintea nevoilor proprii, ceea ce dealtfel îi bucură până la un punct, dar pot ajunge să se neglijeze pe ei și să devină posomorâți pentru că nu mai lasă loc pentru satisfacerea nevoilor proprii.

Așa că e nevoie în primul rând să realizezi că începi să te epuizezi și spunând “Nu” te ajută să păstrezi o relație armonioasă cu cei din jur, chiar dacă îi refuzi. Decât să ajuți și să te epuizezi, să nu te facă să te simți bine, mai bine refuzi politicos, chiar dacă îți este greu, chiar dacă îți spui că doar tu poți să faci lucrul acela și că doar tu poți ajuta.

Încercând într-un mod nenatural, peste puterile tale să nu refuzi sarcini, ajungi ușor să faci greșeli, care vor duce automat la critică. Iar de la critică până la întristare și lipsă de apreciere nu mai este mult.
Ceea ce ai nevoie de fapt este să te simți apreciat tocmai pentru felul tău dăruitor și bun de a fi.

Multe mame se regăsesc în categoria asta. Sunt acele mame care îți pregătesc prăjitura preferată, îți cumpără acel ceva ce doar în treacăt ai spus că ai avea nevoie. Fac multe lucruri pentru tine, ca tu să te bucuri și să-i spui cât de mult o apreciezi și cât de mult o iubești.

Ce poți face pentru tine dacă ești în categoria asta?

Un pic de egoism prinde bine, un pic de egoism pentru timp cu familia, prientenii, pentru o baie fierbinte, pentru o manichiură delicată, pentru un film, pentru o întâlnire la un ceai cu o prietenă sau pentru achiziția unui fular pufos și a unor lumânări frumos mirositoare în casă.

Ce poți face tu pentru ei?

Poți să le spui că te bucuri să fii în preajma lor, că îi apreciezi că sunt așa sensibili, buni, calzi și săritori. Poți să le oferi un compliment referitor la persona lor sau chiar o îmbrățișare. Contează mult pentru ei!

2. Nu-ți extenua energia impunându-ți părerile (Perseverenții)

De sărbători cei care în mod normal își susțin și impun părerile pot deveni și mai insistenți. În această atmosferă de sărbătoare tradițiile și obiceiurile joacă un rol important, iar unii Perseverenți țin mult la tradiții, obiceiuri și cu atât mai mult la buna lor practică. Iar alții pot avea o opinie complet contrară – cum că trebuie să spui adevărul copiilor că nu există Moș Crăciun. Convingerea lor de a nu minți se reflectă și în acest caz.

Sunt cei care susțin că așa ceva nu se face, sau așa se face. Și  justifică și argumentează cu diverse puncte de vedere.

Pot ajunge să vorbească mult și să nu asculte. După o discuție de acest fel, te poți simți de parcă ai fost la luptă. Dacă nu le dai dreptate te pot critica și au impresia că ești împotriva lor. Ei caută insistent să aibă ultimul cuvânt.

Își doresc să le spui că “Ai dreptate. Îți mulțumesc!”, “Ce bine ar fi dacă toată lumea ar crede ca tine.”

Vor să se simtă valoroși, doresc să simtă că sunt de încredere, doresc să le fie auzit punctul de vedere.

Ce poți face pentru tine dacă ești în categoria asta?

Când începi să vorbești și conștientizezi că te ambalezi prea tare expunându-ți punctul de vedere atunci îți poți lua un moment de respiro punând tu o întrebare celuilalt. Provocarea cea mai mare este să asculți cu intenția clară de a înțelege și nu pentru ați construi argumente și mai solide care să-l demonteze pe celălalt. Să asculți chiar și atunci când nu ești deacord te poate ajuta să-ți clarifici ție mai bine prioritățile. Te ajută să-ți canalizezi energia într-un mod constructiv.
Te ajută să nu ajungi la falsa impresie că alții sunt împotriva ta. Alții pot fi doar diferiți și văd diferit lucrurile.

Ce poți face tu pentru ei?

Poți să le oferi darul ” Te ascult.” , ” Înțeleg ce spui. Îți înțeleg punctul de vedere chiar dacă este diferit”, ” Ai dreptate. Îți mulțumesc!”

Așa îi oferi ce are nevoie o personă stresată care îți oferă nenumărate sfaturi, ce probabil vede mai degrabă ce este greșit decât ce este bine, care parcă vrea să te corecteze încontinuu.
Să știi că nu are nimic cu tine. Vrea doar să știe că părerea ei a fost recepționată.

“Nu sunt de acord cu tine. “, “Părerea ta nu contează.” pică ca o cărămidă în capul lor.

3. Acordă celor dragi timpul de care au nevoie, munca nu se termină niciodată (Gânditorii)

Sunt cei care acum pe sfârșit de an muncesc din greu ca să termine proiecte, sarcini. Clar trebuie terminate acum! pentru că dacă nu le termină acum nu-și pot permite să se relaxeze de sărbători, d’apoi să se distreze.
Și atunci crește presiunea, tensiunea.

Încep să se simtă frustrați pe cei cu care lucrează, să-i atace că nu fac suficient sau suficient de bine. Nu înțeleg de ce alții nu sunt la fel de dedicați lucrului ca și ei.

Ajung să lucreze până tot mai târziu. Se epuizează. Și într-un final se pot simți deprimați și își spun că “Nu sunt bun de nimic. Nu contează cât de mult fac, nu o să fiu niciodată suficient de bun.”

Ce poți face pentru tine dacă ești în categoria asta?

Ai putea sa faci un pas în spate ca să vezi imaginea de asamblu. Să vezi exact sarcinile importante care te duc într-adevăr la îndeplinirea obiectivului tău. Realizând care sunt cele mai importante sarcini îți poți stabili un plan  exact de acțiune. Nu trebuie să fii perfect.  
Înclinația ta este să te pierzi în multe detalii de perfecționare care te frustrează și care te împiedică să-ți atingi obiectivele. Conform legii Pareto e necesar să vezi care sunt cele 20% din sarcini care îți aduc 80% din rezultat. Este mai important să finalizezi un lucru chiar dacă nu este perfect realizat. 

Ce poți face tu pentru ei?

Poți să-i întrebi “Care e statusul proiectului?” îi poate stimula să acționeze și să nu se mai piardă în detalii.

“Cum ai ajuns la această concluzie?” Aceste persoane studiază multe variante înainte de a lua o decizie. Așa că se bucură să-și prezinte șirul lung de argumente logice și îndelungatul research efectuat.

Sau pur și simplu. “Ai făcut o treabă excelentă! Aportul tău de organizare și structură este valoros.”

4. Distracția și contactul sunt imporante pentru tine? Party on!!! (Rebel)

Sunt acele persoane care îi fac pe ceilalți din jur să râdă, sunt puși pe glume, distracție, bună dispoziție chiar și atunci când lucrează.

Încep să tachineze, să reproșeze, să acuze când nu primesc astfel de stimulente distractive. Se stresează când mediul nu le permite să își manifeste partea creativă, jucăușă. Atunci invită pe alții să facă sau să ia decizii pentru ei. Fac greșeli și insistă că nu e vina lor.  Așa încep cei amuzanți să fie iritanți.
Pot ajunge să se simtă deprimați, excluși și cu sentimente de deprimare.

Ce poți face pentru tine dacă ești în categoria asta?

Găsește-ți activități distractive, creative, care te țin în contact cu un mediu prietenos. Plictiseala este inamicul tău numărul unu. Poți să inviți colegi, mame, prieteni la o mică petrecere. Muzica și voia bună este garantată de tine pentru că îți place distracția. 🙂

Ce poți face tu pentru ei?

“Hai să facem ceva distractiv!”. Trimite-i un video amuzant  sau spune-i o glumă! Inițiază o ieșire din rutină cu muzică și dans sau o farsă. Ceva hazliu care să-i scoată din rutină, este exact ce au nevoie ca să se  încarce cu exact cu energie pozitivă.

Concluzie

Cu toții ajungem fără să vrem în diverse situații de stres, dar cu cât devenim mai conștienți de nevoile noastre, de modul în care reacționăm cu atât putem lua anumite măsuri pozitive de redresare.

Eu de exemplu mă identific cu prima categorie, cea a oamenilor care încearcă să facă pe plac și se simt motivați când scopul lor este să-i facă pe alții fericiți. Asta este baza mea principală, dar cum se explică în modelul de comunicare PCM am tranzitat dintr-o categorie în alta, am fazat.

Așa că pot ajunge și să intru în diverse dezbateri unde încerc să-mi sușțin sau impun punctul de vedere. Am devenit tot mai conștientă de acest aspect și îmi impun să ascult cu interes, să vorbesc exact până când persoana cu care comunic e receptivă. Când asculți și pui întrebări înveți mult mai multe lucruri.

De cele mai multe ori ce vrem noi să zicem este deja o poveste pe care o cunoaștem foarte bine. Prea bine, pentru că ne-am repetat-o în mintea noastră de nenumărate ori. Dar numai ascultând pe alții putem învăța ceva sau chiar am putea să contribuim cu ceva valoros la experieța celuilalt.

Explicată prin această fazare, tranzitare de la un tip de personalitate la alta, eu acum experimentez etapa a 4-a, cea a Rebelului care îmi cere contact, distracție, stimulare. Dacă nu îmi găsesc surse de distracție atunci simt așa un gol, o lipsă de sens și mă uit în jur după vinovați. De obicei soțul devenea ținta mea. 🙂 Dar între timp ne-am organizat în așa fel programul ca să-mi primesc și doza de libertate și contact cu persoane adulte.

Tu unde te regăsești? Într-o singură categorie? În mai multe? Realizezi că ai făcut o tranzitare?

Așa că în luna decembrie oferă o îmbrățisare, un compliment, ascultă-l pe cel care insistă să-și expună părerea, apreciază-l pe cel ce se stresează că nu e gata proiectul, iar o glumă bună sau o invitație la o petrecere nu strică nimănui! 🙂

*Mai multe informații despre tipuri de personalitate și expresii ale stresului fiecăruia găsiți în cartea Parlez-vous Personality? Process Communication for Coaches și Cum să le spun… Process Communication

Mai jos găsești articolele anterioare din seria celor care se bazează pe modelul de comunicare PCM

Ce lecții de viață își iau copiii în primii 5 ani de viață? #PCM1

6 tipuri de personalitate într-o singură persoană! Ești mai mult decât crezi! #PCM2

Transformarea unui morman de verdeață #BucuriaZilei

Într-o seară m-am oferit să caut crenguțe de brad pentru cadourile copiilor de Sfântul Nicolae de la grădiniță.
A doua zi după ce am lăsat copiii la grădiniță, m-am dus la florărie să întreb dacă au de vânzare crenguțe de brad. Era închis. La întoarcere văd o tanti care vindea bețe de Sfântul Nicolae, iar pe fiecare băț avea o crenguță de brad. Atunci o întreb dacă poate să-mi spună unde găsesc crenguțe de brad.
M-a ghidat printre blocuri fix aici, la grămada din poza de mai jos. 🙂

Am pregătit crenguțele pentru copii, dar luasem mai mult decât trebuia și atunci mi-a venit ideea genială să îmbrac și casa în sărbătoare. Verde, proaspătă. Mă simt tare bine că le-am salvat pentru scopul măreț de a ne bucura de prospețimea ce o aduc.

O parte le-am pus în vază în apă.

O parte le-am pus în pământ în ghiveci.

Și câteva le-am aranjat în vaza din bucătărie.

Suntem înconjurați de verde, de proaspăt. Așa bucuroasă am fost că le-am găsit și le-am transformat. Iar tanti chiar a fost tare drăguță că mi-a spus.

Bucuria zilei vine din progres și dăruire! În acea zi le-am găsit pe amândouă împletite în povestea asta simplă și cumva magică!

Poveștile ce ni le spunem

Se apropie Crăciunul, iar luna decembrie e o lună de poveste. O lună magică. M-am tot gândit la cât de mult ne plac nouă oamenilor poveștile. Avem povești în jurul sărbătorilor principale. Povestea lui Moș Crăciun. Povestea lui Iepurilă. Avem povești pentru copii mici și pentru copii mai mari, noi adulții. Iubim poveștile.

De când suntem mici ni se citește, ni se spun povești. Învățăm despre lume din și cu povești.

Îi văd pe copiii mei cum interpretează diverse roluri, cum creează diverse povești, cum unul e acum șoricel, cum o bucată de lemn este o mașinuță care zboară peste canapea și prinde aripi.  Sunt copii și se joacă de-a poveștile. Nu e ciudat că vorbesc singuri. Mă îngrijorez tare când se face liniște în casă. Atunci sigur meșteresc ei vreo poznă. 🙂
Așa că ei vorbesc întruna, cântă, se învârt – trăiesc emoțional o poveste. Atunci când se joacă, atunci când își spun poveștea, o trăiesc – sunt jucăuși, furioși, competitivi, supărați. Povestea se împletește cu emoția, cu trăirea.

 Și noi adulții încă ne spunem povești pe care le trăim cu emoție. Singura diferență este că povestea pe care ne-o zicem nouă nu o mai zicem cu voce tare. Ne-o spunem în capul nostru de atât de multe ori încât credem că noi suntem egali cu povestea pe care ne-o spunem. 

Zilele trecute am avut un conflict, un schimb de replici care m-au revoltat. Am luat conflictul cu mine acasă și au început în capul meu să se desfășoare diverse scenarii, diverse texte, argumente, expresii, justificări. “Las că o sa-i zic eu așa și așa. ” Aveam un dialog interior activ, care mă înverșuna tot mai tare. Dar la un moment dat mi-am dat seama ce se întâmplă. Și m-am oprit. “AAA le-am zis eu tuturor acelor gânduri… vă știu eu pe voi. Îmi sunteți prieteni vechi. Mult timp mi-ați vorbit.”

Conștient am început să mă gândesc la persoana pe care mă revoltasem cu înțelegere, acceptare, iubire și m-am eliberat. Altfel aș fi stat toată ziua în acea bulă, în acea poveste că ce mult mi-a greșit mie acea persoană și de fapt cum ar fi trebuit să facă și nu a făcut și cum o să-i spun eu una și alta. O poveste pe care mi-aș fi repetat-o încontinuu. Numai că era o poveste pe care eu am construit-o. O poveste care mă făcea să mă simt tot mai rău și mă scurgea de energie. Povestea adevărată este că eu prețuiesc foarte mult persoana cu care am avut conflictul, iar discuția avută a fost doar o neînțelegere. Atât. Eu sunt ok. Celălalt e ok. Situația și comunicarea a fost defectuoasă.
Într-un context lipsit de acuzare sau atac lucrurile se pot clarifica foarte rapid și ușor spre binele tuturor.

E nevoie de multă atenție și conștientizare a poveștilor ce ni le spunem. Ce ne spunem încontinuu despre noi. Ce ne spunem încontinuu despre alții.

” Oooo, da eu nu aș putea să fac nicioadată asta. Ție îți vine ușor pentru că… ai avut posibilitatea… ”
“Eu nu știu, nu sunt în stare”
“Nu sunt la fel de bun. Nu o să pot niciodată să fiu cum mi-aș dori.”

sau
“Eu o să încerc până când o să găsesc o variantă ca să fac lucrul acela.”
“Eu nu știu, dar sunt doritoare să învăț”

Este foarte greu să-ți recunoști cea mai importantă poveste. Povestea ce ți-o spui ție însuți zi de zi. Pentru că suntem tare necruțători cu noi. În mod sigur nu am putea să-i zicem unui prieten tot ceea ce ne zicem nouă înșine despre noi.

Vă doresc o lună de decembrie în care vă creați și vă spuneți povești frumoase!

Lucrurile din calea ta

Tocmai făceam ultimele pregătiri pentru mâine, iar ca să nu uit o plasă cu lucruri importante, am plasat-o fix lângă ușă. Așa sigur nu uit, pentru că e acolo în drumul meu. Nu pot să ies afară pe ușă fără să iau plasa.

Aici am văzut eu o lecție importantă. Ce vrem să facem și nu ne vine, trebuie să-l punem conștient în calea noastră, să ne împiedicam cât mai des de el, să îl vedem cât mai des ca într-un final să adunăm atâta forță interioară încât să trecem la acțiune.

De exemplu vrei să faci sport sau să mănânci sănătos, atunci începe să te înscrii în grupuri cu rețete sănătoase, sau grupuri unde lumea face sport; vorbește cu oameni care fac sport, întreabă-i cum se organizează, când fac sport.
Sau poate vrei să te apuci de vândut cărți sau fotografie sau să scrii pe un blog. Începe prin a studia, prin a aduce acel ceva care ți-ai dori cât mai în fața ușii tale, în calea ta. Cu cît ințelegi mai bine, cu cât îți devine mai clar procesul cu atît îți va veni mai ușor să acționezi.

Tu ce ți-ai dori să plasezi în calea ta?

Va doresc o săptămână bucuroasă cu progres și dăruire!

Supă bază de oase de pui – Chicken Stock # 63

Continui provocarea mea de a găti toate rețetele din cartea Nourishing Traditions (NT) cu această rețetă de supă bază de oase de la pagina 124.

Supa de oase stă la baza principiilor de preparare tradiționale. Oasele se fierb timp îndelungat la temperatură mică tocmai ca să scoată toate vitaminele și mineralele din oase. Binențeles că oasele trebuie să fie de la pui care au crescut și mâncat sănătos. Puii crescuți în baterii nu produc supă bază care devine gelatinoasă la rece.

Ingrediente

oasele de la un pui, gâtul, picioarele, pieptul, spatele
3-4 litri de apă
2 linguri de oțet
1 ceapă mare, tăiată în două
2 morcovi, tăiați pe lungime în patru
3 bețe de țelină (tulpină) sau tăiat 3 bețe de țelină rădăcină
1 legătură de pătrunjel

Preparare

Dacă folosești un pui întreg, îndepărtează pulpele, aripile, pieptul  pentru pui la cuptor. Păstrează doar carcasa osoasă pentru supă.

Pune toate oasele într-o oală de oțel inoxidabil sau în slowcooker. Adaugă oțetul și toate legumele, mai puțin pătrunjelul. Lasă să stea aproximativ 30 de minute.

Adu la temperatura de fierbere și culege spuma. Redu temperatura și lasă să fiarbă la foc mic pentru 6-24 de ore. Cu cât fierbe mai mult cu atât supa devine mai bogată în nutrienți.

! Pentru slowcooker dau prima dată pe temperatură mare(high), culeg spuma, dupa care pun pe low pentru 24 ore.

La final adaugă pătrunjelul.

Scoate oasele din supă și lasă supa la răcit.

Păstrează supa bază de oase în frigider. La rece supa se va gelatiniza și deasupra se va ridica un strat de grăsime.

Culege grăsimea.

Supa de oase o “bombă” nutritivă

Supele de oase ajută sistemul imunitar. Sfatul acela “Mâncă o supă de pui” când suntem bolnavi are motive întemeiate. Supa de oase de pui este bogată în vitamine, minerale – calciu, magneziu, fosfor. Colagenul din oase se eliberează în supă și devine bogată în proteine, aminoacizi, antioxidanți. În principiu îți îmbunătățește sănătatea generală, dinții, oasele, pielea, părul.
Eu am început să fac supe bază de oase când R a început să aibă demineralizare la dinți. De aici și motivația mea de a găti din Nourishing Traditions.
Eu zic că ne-a ajutat mult această schimbare de dietă pentru că R nu a avut niciodată dureri, iar M a avut și ea început de dimeneralizare, dar a stagnat.
Nu reușim să mâncăm 100% mâncare gătită conform principiilor tradiționale, dar eu sunt mulțumită că am ajuns la un 70-80% din timp.

Aici și rețeta pentru supă bază oase de vită.