Prințesa fragilă și Bestia

Home / Diverse / Prințesa fragilă și Bestia

Caut să explic prin prisma teoriei tipurilor de personalitate de ce unii ajung să fie așa zis victime, iar unii ajung agresori.

De ce majoritatea victimelor sunt de sex feminin și agresorii de sex masculin? De ce rolurile astea se joacă pe scene mai mici sau mai mari în conflicte banale sau absolut brutale? Unde și de ce se creează conflictul?

Răspunsul că unul e bun și blînd, iar altul rău și fioros prin natură nu este un răspuns conform cu realitatea. Știm cu toții că basmele în care bestia trebuie distrusă, iar prințesa fragilă salvată, nu spun un adevăr complet.

A fi tristă, speriată, lipsită de încredere în sine, este o formă de stres negativ a unui tip de personalitate. Iar a fi agresiv verbal, chiar și fizic, a da vina pe alții, a critica, a ataca, a vedea doar răul în exterior este tot o formă de stres negativ a unui alt tip de personalitate. Iar astea două forme de stres se întîlnesc și nu iasă prea bine. Unul exteriorizează stresul, iar celălalt ia asupra lui toată negativitatea.

Mi-a schimbat mult modul în care văd oamenii, relațiile, conflictele după ce am înțeles diferența asta de structură diferită a persoanelor. Am văzut cum se manifestă stresul, care sunt factorii declanșatori, care sunt nevoile, limbajul, ce au nevoie, cum este greu să vorbești, oferi ceva ce tu nu ai dezvoltat în structura personalității tale.

Prințesa fragilă

Prințesa fragilă este un tip de personalitate (Empatic). Eu am jucat acest rol, iar ceea ce scriu din teorie este conform cu realitatea pe care am trăit-o. Poate te indentifici. Poate ești așa sau ai fost așa. Sau poate nu.

Acest tip de personalitate este o persoană emoțională, caldă, atentă la nevoile celor din jur, care are abilitatea de a crea armonie. E asertivă, te ajută înainte să formulezi cererea.

Are abilitatea de a avea grijă de ceilalți. Căută să aibă relații bune cu cei din jur și adoră să facă pe plac celorlalți.

Este intuitivă și îi este dificil să explice logic, rațional originea acestei intuiții. Eu pur și simplu mă simțeam sau nu mă simțeam bine într-un mediu, cu o persoană, din cauza unei afirmații, sau a unei întîmplări. Cu cît încerca cineva să mă facă să aduc explicații reacției mele cu atît mai mult îmi devenea  totul mai neclar și mă închideam mai mult.

Îmbrăcămintea, stilul și aspectul sunt importante pentru acest tip de personalitate.  Știu că de multe ori aveam o zi proastă sau bună în funcție de cum eram îmbrăcată, sau dacă îmi acordam sau nu timp să-mi îngrijesc aspectul fizic.

Înclinația ei de răspunde ușor nevoilor celorlalți se manifestă printr-o rezistență la a răspunde nevoilor proprii. Așa am ajuns să-mi neglijez propriile nevoi cînd au apărut copiii, să nu fiu în stare să cer ajutor, iar după o perioadă să ajung epuizată, stoarsă de energie, golită.

Manifestarea stresului

În situații de stres poate ajunge să facă pe plac mai mult decât trebuie. Se străduiește să facă pe plac celorlalți, îi este greu să spună “nu” și să-și stabiliească limitele. Are tendința să se autodevalorizeze, să creadă că totul se întâmplă din vina ei și să comită greșeli stupide. Orice persoană stresată nu mai gîndește clar. Iar eu des stricam, spărgeam lucruri – din greșeală evident.

O bună perioadă am afișat, specific tipului acesta de personalitate o încredere în sine scăzută. Eram tot timpul nedumerită cum alții pot să arate atâta tupeu, încredere în sine chiar dacă sunt puțin educați și prost îmbrăcați. Pur și simplu au un alt tip de personalitate. Nu înseamnă că nu suferă și ei în forma lor. Înseamnă că doar îl manifestă diferit.

Întrebarea existențială a acestui tip de personalitate este “Sunt demnă de a fi iubită?”. Încercarea de a face pe plac vine chiar din nevoia asta de a se dovedi demnă de iubit.

Dorința acestui tip de personalitate de a crea armonie și nevoia ei de a se simți iubită o poate împinge la diverse forme de sacrificiu personal.

O persoană cu o astfel de personalitate ajunge să nu spună ce simte, de frică să nu fie respinsă, să nu fie plăcută, acceptată sau de frică să nu declanșeze reacții de atac. Așa poate să acumuleze o furie interioră pe care o direcționează către ea însăși. Ajunge să ascundă multe lucruri sub preș, să găsească scuze celolalți și vină ei însăși. I se dovedește frecvent că ceea ce simte ea nu are logică și sens.

Forma cea mai acută de stres, are exact trăsăturile de victimă, în care nu vede soluții, se simte neputincioasă, fără opțiuni și că orice atac la adresa ei este interpretat ca fiind justificat. Mai ales dacă a crescut într-un mediu în care nu a primit confirmarea că este iubită și apreciată.

30% din populație are acest tip de personalitate de bază, iar mai bine de trei sferturi din el sunt femei. Statistic vorbind se explică numărul mare al femeilor care își asumă o poziție de victimă în relații disfuncționale.

Bestia

Bestia este bestie când este în stres negativ, altfel el este un Prinț (Gînditorul). Când își exteriorizează, proiectează stresul negativ specific tipului lui de personalitate – cînd acuză, atacă din cauza neîmplinirii nevoilor lui psihologice.

Persoana cu acest tip de personalitate de bază este responsabilă, organizată, perfecționistă. Dacă tu ai abilitatea de a avea grijă de ceilalți, el are abilitatea de a oferi structură și soluții.

Faptul că în acest moment ție familia îți este de ajuns, iar lui nu, este o altă diferență de tip de personalitate. Pentru el munca, realizarea profesională, atingerea obiectivelor – o casă, o mașină, 10 mii de euro sau un milion de dolari sunt lucruri unde vrea să-și investească timpul, energia. Nevoia de siguranță financiară îl roade. Nevoia de confirmare a competenței și nu nevoia de a se simți iubit, acceptat pentru persoană, ci acceptat și iubit pentru munca, aptitudinele și opiniile lui.

Percepe lumea prin prisma gîndirii logice. De aici și conflictul cu persoana care simte, care nu poate explica logic ceea ce simte. Pentru ea pare rigid, rece, insensibil.
Dar el poartă în spate întrebarea competenței, suficienței. El caută tot timpul fapte, informații pe care să le structureze și să tragă concluzii, să ofere soluții.

Ordinea este literă de lege pentru el. Poate fi o ordine desăvârșită sau o dezordine ordonată cu mare precizie. Doar el știe logica acelei ordini în dezordine și care nu cumva să-i muți vre-un lucru pus la locul lui. 😀

Echilibrul lui psihologic depinde de organizarea timpului și de planificare. Când apar situații neprevăzute atunci începe să atace, să tragă la răspundere pe ceilalți, să preia el sarcini transmițîndu-ți că tu nu ești în stare. Nu ești suficient de bună, de competentă. Într-un mod indirect îți transmite că “Ești prostă!” A, nu, nu crede cu adevărat asta despre tine. El este doar în stresul lui negativ, în conflictul lui interior și așa se exteriorizează el – așa încearcă să-și umple golul recunoașterii, al competenței. Și cu cât îi este mai greu să-și dobîndească, împlinească nevoia de a fi apreciat, recunoscut pentru realizări, cu atît devine mai acid în comentariile către ceilalți. E rece, atacă, vînează greșeli și nu iartă.

Iar ea își exprimă stresul făcînd tot mai multe greșeli, crescîndui incapacitatea de a oferi explicații, mai ales explicații logice pe care el le cere tot mai insistent.

Își dorește să fie recunoscut pentru judecata sa și pentru realizările sale. Consumă multă energie în acest sens, iar dacă nu-i este îndeplinită această nevoie începe să se manifeste negativ. Muncește și mai mult în încercarea disperată de a-și rezolva acest conflict interior. Devine rigid în ce privește organizarea și distribuirea timpului. Lucrează în tot timpul pe care îl are, până târziu, până la epuizare. Speră ca cineva să obeserve cît de mult se spetește. Speră că lucrînd tot mai mult v-a ajunge tot mai aproape de obiectivele lui.

Dacă ea are grijă de ceilalți pînă la epuizare, el muncește pînă la epuizare. Amîndoi au convingerea că fac tot ce le stă în putință pentru fericirea celor dragi. El poate să uite că mai există și alte lucruri în viață în afară de muncă, ea poate să uite că mai sunt și alte lucruri în viață în afară de a avea grijă de nevoile celorlalți – cum ar fi distracția, răsfățul personal.

Să te distinzi pentru el poate însemna să piardă vremea, iar pentru ea înseamnă că trebuie să neglijeze pe cineva…

În această categorie, persoane cu aceste tip de personalitate, care au aceste caracteristici și care caută în mod incoștient să-și răspundă la întrebarea “Sunt competent” se găsește 25% din populație din care mai bine de trei treimi din acest procent sunt bărbați.

Așa că un asfel de scenariu de conflict, astfel de divergențe și neînțelegeri pornesc chiar de la structura asta a noastră diferită, de la dorința noastră de a ne îndeplini nevoile psihologice proprii nouă.

Urmează un articol care vine să creeze contextul în care aceste două tipuri de personalitate atât de diferite pot comunica și crea armonie.

Leave a Reply

Your email address will not be published.