blocaje

blocaje

E ușor să ajungi prinsă în avântarea lucrurilor care trebuie făcute și a celor care nu merg cum trebuie. În acele zile numai să găsesc Bucuria Zilei în ele nu îmi vine. Da, lasă-mă o dată cu atâta bucurie! Avem aici viață reală. Avem probleme. Mi-e sufletul greu și mintea încețoșată. Ce progres?! Ce dăruire?! Trăiești cumva pe niște norișori pufoși?!

Câteodată am simțit că vreau să pun totul pe stop. Altădată aș fi evadat. Problema era că trebuia să mă iau și pe mine în evadare.

Dar care e alternativa? Ce am de pierdut? Sunt și așa îngenuncheată. Obosită. Cu fruntea în pământ.
Dacă totuși îndrăznesc să cred că există o Bucuria Zilei, atunci oare se va schimba ceva? Alternative nu am. Nu văd. Așa că aleg să cred. Hai să văd dacă o fi vreo bucurie. Hai să văd dacă fac un efort mental să las lucrurile să fie și să-mi dau voie să văd soluții, să vizionez cum de fapt mi-aș dori să fie, ce ar trebui schimbat, cum?

Când am ales conștient, forțat să fac o afirmație pozitivă, să vorbesc cu mine însumi și să spun Totul se va rezolva spre binele tuturor celor implicați în loc de panică de parcă acum e sfârșitul, de fiecare dată am avut numai de câștigat. Copiii răciți sunt un motiv de conexiune, de apropiere de care în mod sigur aveam nevoie. Faptul că s-a supărat pentru că i-am spus ce simt, poate fi vindecativ pentru ambele părți.

Povestea de dat la print Jurnal Bucuria Zilei

În ultimele zile am purtat multe astfel de discuții cu mine. Căutam tipografie să printez Jurnal Bucuria Zilei. Dau n telefoane, scriu n email-uri, vorbesc cu oameni și nu reușesc să dau de cineva care să zică că poate să facă ce îmi doresc eu fără să mă pună să cumpăr sute de bucăți la prețuri exorbitante. Am luat legătura cu tipografii din România, Italia, Mare Britanie și China.
Mi s-au cam scufundat toate corăbiile. Nu găseam ce îmi doream și pace. Mă gândeam să schimb formatul cu totul… prezentarea… dar mă durea sufletul să renunț la conceptul, structura care este exact ceea ce vreau să fie. Are exact formula pentru rezultatul dorit – să aibă grijă de grădina gândurilor de zi de zi.

După ce am stat așa agățată de problemă zile în șir, m-am hotărât să-i dau drumul, să mă detașez un pic de graba asta de a rezolva istant problema. Am stat în pat mai mult, gândindu-mă în gol. Și acum ce fac? Cum fac? și am început să fac afirmații pozitivie. Ce vreau să fac pornește din sufletul meu. Eu pot și trebuie să fac asta. E responsabilitatea mea. Sunt sigură că voi găsi o soluție. O simt. E sub nasul meu, dar nu o văd.
Am identificat și frica. Frica că voi fi criticată. Frică că voi fi respinsă. Frica de a cere bani pe o chestie făcută din suflet.

Atunci am hotărât că e important să las frica să plece. I-am mulțumit de preocuparea pe care o are pentru persoana mea. De asemenea am hotărât că voi întreba și voi căuta în continuare o soluție în condițiile mele. Este un produs de care eu în primul rând am nevoie.

Și am întrebat. Și am fost ghidată. Am completat un formular de contact pe un site antic. M-au sunat în 5 minute după ce am dat trimite. Un domn pe la 60 de ani cu o voce hotărâtă, prietenoasă, care îmi vorbea cu Felicia mi-a dat instant sentimentul că omul ăsta e soluția. Tot ce l-am întrebat a răspuns clar și în cunoștință de cauză. Puteți să-mi printați 208 pagini toate diferite? Sigur. Vreau agendă cusută, nu spiralată sau broșată. Se poate? Sigur. Care e minimul pentru o astfel de comandă? 10 bucăți. Într-o oră eram cu tot cu copii la ei la sediu discutând exact detaliile de print.

Pentru mine devine tot mai clar cum se leagă lucrurile în funcție de gândurile noastre și lecțiile ce trebuie să le învățăm. O dată schimbată gândirea, atitudinea, lucrurile iau automat o altă direcție.

Ce am învățat din asta?

Am învățat că atunci când mă simt blocată și lucrurile nu merg cum mi-aș dori, să mă întreb Ce trebuie să învăț din asta?
După aceea să trăiesc ceea ce simt, să accept ceea ce este. Să știu exact unde sunt și să fie ok că mă simt cum mă simt.
Să mă opresc din deraierea naturală de a mă acuza și de a mă micșora. Frica e cea care vorbește.
Din astfel de blocaje, încercări avem cel mai mult de învățat. Ele sunt o sursă de progres.

Leave a Reply

Your email address will not be published.